Saturday, July 07, 2018

Annual Lecture on Exile in Comparative Literature and the Arts - ALECLA 2018 - Anastasia Dumitru on Tagore and Ram Krishna Singh

Thursday, June 21, 2018

My 36 haiku translated into Arabic by Mohamed Helmi Al-Risha

رام كريشنا سينغ*

36 هايكو

ترجمةُ: محمَّد حِلمي الرِّيشة
-------------------------

1
كرةٌ حمراءُ
ترتفعُ عندَ الفجرِ:
تتماوجُ السَّنابلُ

2
مستيقظًا
وحدَهُ عل سطحِ البيتِ
عصفورٌ

3
المعبودُ الأَسودُ
ينتظرُ المتعبِّدينَ لتفقُّدِ
الكركديهِ غيرِ المزهرِ

4
ركبةٌ غارقةٌ فِي بركةِ ماءٍ
تنتظرُ صيدًا طازجًا لشراءِ حليبٍ
لمولودٍ جديدٍ

5
تجلسُ القرفصاءَ
فِي وسطِ الحقلِ
امرأَةٌ معَ طفلٍ

6
يستريحُ
فِي شقِّ الصَّخرةِ
نحلُ العسلِ

7
ثعبانٌ نائمٌ
التفَّ بينَ البيضِ—
طبقاتٌ مِن أَوراقِ الأَشجارِ

8
رابطةً تنُّورتَها
تملأُ جيوبَها
بحبَّاتِ مانجو غيرِ ناضجةٍ

9
رائحةُ السَّمكِ
فِي زجاجةِ عصيرِ التُّفاحِ—
فكهانيٌّ متجوِّلٌ

10
السَّمكُ المجمَّدُ
تغلبُ عليهِ رائحةُ
التَّوابلِ المُدْمَيَةِ

11
الأَخاديدُ
بقعٌ مِن أَشعَّةِ الشَّمسِ
المتمايلةِ

12
الشَّوارعُ المزدحمةُ
تتحرَّكُ فِيما بينِ سنواتِ
الوجوهِ البائسةِ

13
صدعٌ فِي المنجمِ:
أَثرُ سائقِ شاحنةٍ قلَّابةٍ
يندبُ أَباهُ

14
العيشُ مرَّةً أُخرى
نافورةٌ علَى قمَّةِ التَّلِّ—
ضوءٌ غائصٌ

15
عنكبوتٌ أَصفرُ
يربضُ فِي زاويةِ
أَنسجةِ شبكاتٍ غيرِ مرئيَّةٍ

16
السَّماءُ
بدونِ ظلٍّ
علَى الأَرضِ

17
تتجمَّعُ الغيومُ
فوقَ الرَّابيةِ—
الهواءُ، أَيضًا، يتحوَّلُ إِلى اللَّونِ الأَسودِ السَّوادِ

18
تنتشرُ فوقَ التَّلِّ
دوائرُ دخانِ الخريفِ—
ينسابُ شعرُها الطَّويلُ

19
رطوبةٌ فِي العرَقِ
مِن عطرِها
تحتَ الذِّراعينِ

20
شفَّافةٌ
فِي سَاريها الأَحمر
أَطرافُ أَصابعِها

21
يمسحُ وجهَهُ
تحتَ المظلَّةِ
رجلٌ عجوزٌ معَ كتبٍ

22
بينَ أَضواءِ الشَّوارعِ
وزجاجِ النَّافذةِ
ظلٌّ ذئبيٌّ

23
كتابُ الصَّلاةِ
يغطِّي الزُّجاجةَ—
شرابهُ الأَخيرُ

24
جسدانِ
يتعرَّقانِ معًا—
الشَّفقُ

25
فِي الحمَّامِ
الرُّوحُ العاريةُ معًا—
الشَّفقُ

26
مضطجعةً بملابسِ نومِها
تمسحُ قطراتَ المطرِ الطَّائشةَ
التَّي استقرَّتْ علَى وجنتَيْها

27
مشاهدةُ
الظَّلامَ ما بينَ النُّجومِ
المضيئةِ

28
علَى ضفَّةِ النَّهرِ
روحهُ مضاءَةٌ لأَجلِ السَّلامِ—
فانوسٌ فِي السَّماءِ

29
غيرُ قادرةٍ علَى رسمِ خريطةٍ
علَى الوجهِ أَينَ يَنتهي أَلمُها
وتبدأُ بدايتُها

30
مختفيةٌ بينَ الأَوراقِ
حواسِّي المخنوقةُ—
عسلٌ مملَّحٌ

31
فِي صمتٍ
إِنسانٌ بمشيئةٍ إِلهيَّةٍ
سيَنمو فِي الدَّاخلِ

32
يلامسُ وشمَها
فِي ظلامِ المرآةِ
القمرُ منَ النَّافذةِ

33
ينحرفُ
فِي صمتِ اللَّيلِ
ظلُّ القمرِ

34
تتشابكُ معًا
شعلاتُ مصباحٍ مزدوجٍ
علَى الشُّرفةِ

35
قاعةُ الانتظارِ مزدحمةٌ
حرارةٌ جسديَّةٌ معَ ملابسَ كريهةِ الرَّائحةِ:
قطارُ منتصفِ اللَّيلِ لَا يزالُ متأَخِّرًا

36
أَغلقَ مَا بينَ
سَريري واللِّحافِ
بردُ ديسمبرَ


* شاعر هنديّ، ومترجم على نطاق واسع في اللّغة الإنجليزيّة. ممارس معروف فِي الـ"هايكو" والـ"تانكا". ألّف 42 كتابًا، تتضمن: "أنا لست اليسوع وقصائد مختارة أخرى"، و"تانكا وهايكو" (2014)، و"لا يمكنك أن تعطّرني وقصائد مختارة أخرى" (2016)، "الرّب أيضًا ينتظر الضّوء" (2017)، و"النّمو بالدّاخل" (2018). هو الآن متقاعد بدرجة بروفيسور.


https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1868228216573766&set=a.502181063178495.1073741828.100001598184341&type=3&theater


1
a red globe
rises at dawn:
waving corn

2
awake
alone on the house top
a sparrow

3
the black idol
waits for worshippers to visit:
unbloomed hibiscus

4
knee-deep in the pond
awaits fresh catch to buy milk
for the new-born

5
squatting
in the middle of the field
a woman with child

6
resting in
the cleft of the rock
honey bees

7
sleeping snake
curled between the eggs—
layers of leaves

8
hitching up the skirt
she fills her pockets with
unripe mangoes

9
smell of fish
in his apple juice bottle—
costermonger

10
icy fish
laced with blood
spices smell

11
potholes
spots of sunshine
wobble

12
crowded streets
moving among the years
wretched faces

13
crack in the mine:
a traceless tipper driver
wailing father

14
living again
fountain on the hilltop—
divine  light

15
a yellow spider
crouching in a corner
invisible webs

16
the sky
without a shadow
on the earth

17
the clouds gather
over the hillock—
the air too turns black

18
float over the hill
the autumn circles of smoke—
her long hair streaming



19
wet in sweat
from her under arms
perfume

20
transparent
in her red saree
she tiptoes

21
wiping his face
under the umbrella
an old man with books

22
between the streetlight
and windowpane howling
a wolfish shadow

23
prayer book
covering the glass—
his last drink

24
two bodies
sweating together—
sultry bed

25
in the bath
bare soul together—
afterglow

26
lying in her nightie
she wipes the stray raindrops
settled on her cheeks

27
watching
the darkness between the stars
enlightenment




28
on the river bank
his soul is lighted for peace—
lantern in the sky

29
unable to map
on the face where her pain ends
and mine begins

30
hidden between the sheets
my smothered senses—
salted honey

31
in silence
one with divine will
growing within

32
touching her tattoo
in the darkness of mirror
moon from the window

33
drifting
in the night’s silence
moon’s shadow

34
tangle together
flames of a double lamp
on the terrace

35
crowded waiting hall
fleshly warmth with smelly clothes:
midnight train still late

36
locked between
my bed and quilt
December chill

--Ram Krishna Singh

Published in Cholla Needles, October 2017
 

Wednesday, June 20, 2018

Florin GOLBAN reviews GROWING WITHIN in Romanian Cultural Meridian, April-May-June 2018, pp. 60-61

 MERIDIANUL CULTURAL ROMÂNESC,  An IV, Nr. 2, (14) aprilie-mai-iunie 2018

ROMANIAN CULTURAL MERIDIAN/MERIDIEN CULTUREL ROUMAIN/Румынский культурный Меридиан/RUMÄNISCHER KULTUR MERIDIAN



Florin GOLBAN – București

DESĂVÂRȘIRE LĂUNTRICĂ/GROWING WITHIN –
HAIKU, TANKA ȘI ALTE POEME.
RAM KRISHNA SINGH,
TRADUCEREA – ALEXANDRA FLORA MUNTEANU,TANER MURAT, EDITURA
ANTICUS PRESS, CONSTANȚA, 2017

Ram Krishna Singh este un poet indian
“născut, crescut și educat în Varanasi” după cum
aflăm în scurta prezentare aflată la finalul
volumului de versuri Desăvârșire Lăuntrică
(Growing Within în limba engleză). Autorul ni se
prezintă ca profesor universitar pensionat, care
scrie poezie în limba indiană și este interesat de
limba engleză în scopuri specifice, în special în
domeniul științei și tehnologiei. Ram Krishna
Singh a predat limba engleză timp de patru decenii
studenților, masteranzilor și doctoranților în
științele pământului, minerale și inginerie.

Activitatea literară a poetului indian
(recenzent și critic).

Ram Krishna Singh este membru al mai
multor organizații și redacții, fiind beneficiarul
unor importante premii și onoruri. Menționez aici
titlul de Doctor Honoris Cauza al Academiei
Mondiale de Artă și Cultură, Taiwan, 1984 și
premiul pentru Literatură Coreea, Coreea, 2013.

Poeziile sale au fost traduse în mai multe
limbi( franceză, spaniolă, engleză, română,
italiană, etc. ) fiind prezentate în antologia poeziei
”Dansul Păunului. O antologie a poeziei englezești
din India”, cu 151 de poeți , editată de Vivekanad
Jha și publicată de Hidden Brook Press, Canada.

De asemenea , RK Singh a scris peste 160
de articole de cercetare , 170 de recenzii de carte și
42 de cărți, publicând în numeroase reviste,
periodice online și și antologii.

La recomandarea poetului American Bill
Waters, RK Singh m-a rugat să scriu o recenzie la
prezentul volum ”Desăvârșire Lăuntrică”, apărut în
ediție bilingvă engleză și română la editura Anticus
Press din Constanța în anul 2017, în traducerea
Alexandrei Flora Munteanu și a domnului Taner
Murat.

Această antologie poetică este structurată în
șase capitole – Poeme ( ale căror titluri sunt
adăugate ulterior scrierii ), Poeme descoperite în
jurnalul din Bhutan, Secvențe haiku, Secvențe
tanka, Tanka, Haiku și senryu.

Încerc să scriu despre sentimentele și imaginile din
spatele cuvintelor poetului Indian RK Singh
privind din prisma cititorului și nu a poetului din

mine. E prima recenzie și doresc a-mi fi iertate
micile stângăcii.

Volumul este deschis de poezia
”Purificare” text în care poetul trăiește în
comuniune cu natura, acceptânduși limitele - „nu
sunt nici zeu, nici fiară / să pot trăi singur”. El nu
trăiește singur, se purifică acceptânduși condiția
umană. Viața e o călătorie – ” călătorind/descopăr
dușmanii/din interiorul/șoaptelor liniștii/din lipsa
suflării/slavă Domnului/El este prezent/în spațiile
goale/și mă pot întoarce/de la margine/către
integralitate – poezia Călătorind, pagina 25. O
călătorie în și dincolo de eul poetului.

Iată omul! aș spune citind poezia ”Odihnă”
– Obosit de trecut/trăind prezentul meu/renunț să
îmi mai fac griji:/în așteptare, în spirit/nu mă mai
îngrijorez/pentru necazuri/înainte de a le avea/nu
sunt Iov sau Daniel/însă acum caut pacea lor/și mă
odihnesc în lumina soarelui ( pagina 31).
Dumnezeu are grijă de toate, își spune omul,
odihnindu-se la lumina soarelui.

Și continuă să-și asume condiția umană –
Nimeni nu știe/când se va întuneca/sau când va
ploua/în Ramdhura/femeile și vremea sunt la
fel/aroganța în timpul petrecerii/și mahmureala de
a doua zi/nu țin de poezie:/simt cum se ridică
ceața/de pe dealurile de mai jos/și îi zâmbesc
nepoatei/spunând : ”Vine furtuna / hai să intrăm
înăuntru”, poezia Nimeni nu știe, pagina 35.

Poetul este și un fin observator al lumii, al
naturii, căreia îi aduce Omagiu – o furnică
neagră/trage aripa ruptă/aunui fluture/prin
poarta/corpului de gardă/pe creasta dealului/norul
risipit deasupra capului/îi aduce omagiu – pagina
41.

În partea a doua a volumul descopăr/
descoperim un jurnal despre natura, sex și
singurătate – Poeme scrise la Bhutan în 1974 și
1975. O serie deschisă de acest minunat haiku –
Cerul înghețat/viața din jur are frisoane:/toamnă
posomorâtă. Timpul a stat, s-a oprit în loc în
această toamnă posomorâtă și viața din jur are
frisoane. Să urmeze sfârșitul?

Poetul se descoperă pe sine – Nu crește
niciun copac/pe muntele acesta/mă odihnesc la
umbra/unui nor rătăcitor. Și o descoperă pe ea –
Când văd frumusețea ta umedă/corpul tău după
îmbăiere/când îți storci sariul/îmi storci inima/mi-e
dor să te strâng/între coaste, mi-e ciudă pe
dumnezeu , pag. 131-132 .

Îmi continui călătoria și mă opresc la partea
a treia a volumului, Secvențe haiku, descoperind
haiku-uri cu teme diverse.

El meditează/vede întruchiparea lui
Buddha/plângînd pentru noi – haiku referinduse la
Buddha.

Sau – tăcerea nopții -/cu somnul
tulburat/scriind haiku. Ce-i tulbură liniștea
haijinului dacă nu gândurile? El se descătușează
scriind.

Iată cum surprinde RK Singh în această
secvență singurătatea – plouă în noapte/răpăind pe
acoperiș/tăcerea bufniței. Poetul se regăsește în
această desăvârșire lăuntrică, aceasta fiind tema
acestui haiku – privind/întunericul dintre
stele/iluminare continuând – în liniște/și armonie
cu voința divină/desăvârșire lăuntrică .

RK Singh este un poet care surprinde –
descrește umbra/ferestrei din camera mea -/e
vremea să întrerup lucrul, apusul tocmai prin
absența luminii, evocând un moment al zilei.
Apusul poate fi totuși redat și altfel, poetul
jucându-se acum cu o imagine vie – umbre
mișcâtoare/pe perdeaua ușii -/apus de soare.

Știm că în haiku autorul nu este prezent,
fiind doar un fin observator. El ne arată, fără a ne
spune direct, o imagine – un glob roșu/se înalță în
zori:/lan de porumb unduitor. Soarele este evocat
în acest haiku – lumina soarelui/în spatele
templului/marginea norilor.

Da, Ram Krishna Singh este un poet al
luminii, al lumii, al singurătății dar și al iubirii –
după prăvălire/îngropate între cearșafuri/resturile
pasiunii, pagina 175 sau – cearșaf mototolit/la fel
ca în urmă/cu luni, pagina 176.

Poetul trăiește în și prin iubire.




Meridianul Cultural Românesc, An IV, Nr. 2 (14), aprilie – mai – iunie 2018, pp. 60-61